Anul acesta am fost participant la Trofeul Național de Bouldering la categoria Rookie. Au fost mai multe etape: Una la Timișoara, una la Brașov și două la București. Eu am participat doar la primele trei. Cea mai interesantă din punctul meu de vedere a fost cea de la București și aș dori să scriu puțin despre ea.
Cu toate că toți ne-am luat bilete separat, vineri, în ziua plecării, ne-am dat seama ca toți suntem in același vagon. Eram 6 oameni repartizați in 4 cușete, dar după câteva negocieri și permutari, am ajuns să stăm toți 6 in același compartiment. Am povestit, am mâncat, am băut și repede s-a făcut ora 2, când am decis intr-un final să dormim.
Dimineața, ne-am dat seama că am ajuns in București, se simtea aerul de capitală :P. Ieșind din gară, taximetriștii ne așteptau cu portbagajele deschise … însă noi aveam un drum clar, dictat de GPS-ul lui Thomas și de amintirile lui Maty. Ajunși la sala am aflat că nu avem voie sa intrăm în incintă decât la ora grupei noastre. Acest lucru a fost devastator, afară fiind foarte frig iar birtul din apropiere fiind închis.
Ne-am intors la sală pentru a începe concursul. Amenajatorii traseelor ne-au citit regulamentul și au dat startul la cele 3 ore de cățărăt. În jurul meu totul avea o dinamică amețitoare, Andrei și Thomas aveau deja un plan bine stabilit, Maty era pe proiect , Iulia si Adi completaseră deja 2-3 trasee din 25. Eu eram acolo… mă uitam la toată lumea cum exersează mișcări și cum își consolidează planuri, am început să îmi fac si eu propriile planuri însă aveam impresia ca nu vor deveni niciodată realitate… În primele 30 de minute eu făcuse-m numai un traseu .. Panicat, am început să iau pe rând fiecare traseu în parte și până la mijlocul competiției am reușit victorios să le termin pe primele 15. Acestea reprezentând insă doar … ÎNCĂLZIREA … Am văzut că Adi si Iulia lucrează la un traseu mai dificil si am decis să mă alătur. În aproximativ jumătate de ceas am reușit să terminăm 2/10 trasee medii, realizând, surprinși, că la celelalte 8 rămase…plecarea părea imposbilă. Din păcăte, timpul fiind scurt nu ne-a permis să finalizăm încă un traseu.
În final, niciun timișoarean nu s-a calificat in finală, dar am avut ocazia să ne cățărăm pe traseele finalistilor. Din păcăte la finală am rămas doar jumătate: Eu, Andrei si Thomas; toți uimindu-ne de puterea bulgarilor și de ambiția fetelor.
Am învățat foarte multe, din toate concursurile: trebuie pregătire fizică cât si mentală, motivația face mai multe decât crezi și că indiferent de locul ocupat totdeauna există un câștig.
Timpul până la ora plecării (5:45) a fost o adevărată aventură. Am ajuns să petrecem timp alături de cunoscuții unuia dintre noi, am mers la un apartament in apropiere din centrul vechi, am fost serviți cu mâncare și cu vin.. Totul a căpătat o intorsătură interesantă când s-a decis să mergem in centrul vechi la un local de karaoke. Am cântat, am dansat si am socializat. Timpul a zburat rapid, trezindu-mă cu Andrei, pe străzile Bucureștiului, alergând spre gară.
Cătă