Am plecat la a 3-a etapa PBS2018 si ne-am trezit la Pannon Kupa


PBS 2018 a inceput in forta la Timisoara, cu peste 90 de participanti din Romania, Serbia si Ungaria. Am obtinut o sponsorizare de la FITT si am putut oferi premii in bani, celor care s-au clasat pe podium. Am fost placut surprinsi de o participare numeroasa a sarbilor, dar din pacate au venit doar 3 participanti din Ungaria.
Etapa a 2-a urma sa se tina la Novi-Sad, dar datorita numarului mic de inscrieri online, etapa a fost anulata cu 2 zile inaintea evenimentului.

Ne-am pus speranta in etapa de la Budapesta, ce a fost planificata din timp si ce urma sa fie organizata la Sala Monkey.  Au decis sa foloseasca acelasi format ca in Timisoara, 30 de trasee cu 30% bonus pentru parcurgerea “flash”. Cu 16 zile inainte de concurs s-au umplut si s-au inchis grupele si in prima faza am ramas pe dinafara.
Am discutat cu organizatorii si au fost de accord sa ne acorde cate 4-5 locuri in fiecare grupa. Astfel ne-am organizat in 3 masini, una din Cluj si 2 din Timisoara.

Ajunsi acolo, am gasit o sala de marime medie, un panou cu multe unghiuri si bine construit , multi oameni si mult mult praf in aer. Cele 30 de trasee din concurs acopereau o plaja mare de dificultate, de la foarte usoare, la tari de tot, dar fara sa impresioneze ca stil sau complexitate de miscari.
Ne-a surprins stilul riguros de arbitraj pentru un concurs la lucru. Era un arbitru la 2 trasee, caruia ii predai fisa de concurs si cand iti venea randul te striga si puteai sa dai incercare. Pe langa faptul ca te simteai ca la examen, sistemul implica timpi morti si generarea inutila a cozilor. Partea buna era ca arbitrul trimitea rezultatul printr-o aplicatie iar clasamentul era actualizat in timp real. Nu era voie sa lucrezi miscarile dintr-un traseu, dar s-au mai inchis ochii la vedetele locale.

Dupa calificari am discutat cu organizatorii despre clasament si premiere, de unde am aflat ca nu vor un clasament general, practic au scos acel concurs din Pannonian Bouldering Series 2018. Toate discutiile si intelegerile au picat brusc, pe motiv ca nu am vorbit clar si din timp. Fiind duminica, neavand pe cine sa incurajam in finala si infrigurati de atmosfera concursului, am plecat spre casa, usor dezamagiti pentru ca ne asteptam la mai mult.

Mai avem timp un an sa ne gandim, daca sa mai incercam sa fortam o colaborare, sau nu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *