Îmi era dor de un concurs acasă, ultimul de tip Open a fost cam cu un an în urmă. În general mă motivează concursurile, iar formatul de campionat al trofeului m-a aprins şi mai tare. De câţiva ani e acelaş format reuşit. Sunt 4 etape, iar clasamentul final se face acumulând cele mai bune 3 rezultate.
Am fost foarte plăcut surprins să vad 75 de înscrişi, nu ţin minte să mai fi fost vreodată în Timişoara un concurs la care să participe 75 de căţărători. Au fost 25 din Timişoara, Bucureşti, Cluj, Braşov, Iaşi, Baia Mare, dar şi din Bulgaria.
Am ajuns cam cu o ora mai repede ca să fac nişte poze şi sa văd cum arată traseele. Maty făcuse tot flash şi era singurul care făcuse traseul verde. Mi-a fost clar ca aş putea să fac tot din prima, mai puţin pe cel verde. Trebuia doar să fiu puternic, precis si hotărât.
M-am bucurat să-l revăd pe Tudor şi am decis să facem echipă, tactică ce s-a dovedit câştigătoare. Totul a mers brici pana când am ajuns la traseul verde, cel mai greu din concurs. Tudor a fost aproape să-l facă, Creţu s-a mişcat bine, eu m-am simţit cam departe. Stiind că doar Maty l-a făcut, m-am cam descurajat şi am decis să păstrez energia pentru celelalte trasee.
Din celelate 4 grele, am reuşit 2 flash-uri şi 2 trasee din a 2-a, dacă eram mai hotărât, mai puternic si mai tehnic, puteam mai mult. Din cele zece trasee medii, două mi s-au părut mai grele şi am dat mai multe încercări, in rest a mers fără probleme.
După calificări, era clar ca Maty si Biţă vor fi în finala pentru că le-a ieşit traseul verde şi mai eram 8 care am bifat câte 24 de trasee. În finală mai era loc pentru înca 4, departajarea urma să se facă la flash-uri. Am plecat cu Elena, Flavia şi cu Tudor să mâncăm şi să mai povestim. Obosiţi şi după o masă zdravănă, am aflat că suntem în finală. Am dat pe gât o cafea şi a revenit cheful pentru încă o tură.
Din nou surpriză plăcută să văd sala plină cu oameni veniţi pentru finală. Bătrânul ne-a prezentat traseele, la prima vederea păreau clare, dar destul de tari.
Primul a fost cel mai uşor, toti l-am făcut din 1-2 încercări.
Al 2-lea avea o traversare ciudată, am reuşti s-o fac din prima şi să ajung în intermediară, dar n-am fost în stare să mai repet trecerea. Nimeni n-a reuşit să-l facă.
La al 3-lea nu mi-am dat seama de o poziţionare a călcâiului şi l-am ratat complet. Dacă, dacă, dacă …, poate că aş fi avut o şansă … Maty şi Titi l-au făcut.
La al 4-lea am terminat benzina, nu mai puteam să ţin prizele, mă scurgeam din ele. Maty a dat flash şi a terminat pe locul I.
Trăgând linia, am terminat pe un mulţumitor loc 5. Mi-a plăcut să trag de mine, să mă concentrez pentru fiecare flash, să ma bucur de calificarea in finală, să mă trezesc a doua zi cu febră şi să simt cum creşte motivaţia pentru următoarele etape. A urmat cheful, Jean ne-a cântat de pe mese 🙂
Mulţumim lui Margica şi echipei pentru organizare şi pentru munca depusă, a fost un concurs reuşit! Spor la antrenamente şi ne vedem la etapele urmatoare.
Andrei